Zeina a crescut intr-o suburbie din Franta, intr-o familie musulmana traditionala. Desi initial a refuzat cu inversunare, din cauza presiunilor familiei si a violentei sotului, a ajuns sa poarte niqab. Ascunzindu-si corpul, fata si chiar ochii, a devenit doar o umbra a fetei dinainte, un spectru fara vointa, fara demnitate, fara identitate. Teama de lovituri, obsesia dezonoarei si a pacatului o condamnau la tacere, supunere si izolare de lume. Pina intr-o zi cind, cu ajutorul unei vecine, isi gaseste in sfirsit curajul de a fugi, expunindu-se astfel celor mai groaznice amenintari. Astazi, Zeina are un loc de munca, si-a recapatat libertatea si se redefineste ca persoana. In ciuda dispretului rudelor ei, a respingerii si a urii, a decis sa vorbeasca despre iadul pe care l-a indurat si despre lupta pe care a dus-o pentru a se regasi. carti jurnale
colectionarul de suflete carti pdf 11
Este arhicunoscut ca in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial paza lui Ion Antonescu era aproape simbolica, alcatuita doar din cativa ofiteri jandarmi care il insoteau in deplasarile sale. Nimeni niciodata nu s-a gandit sa suplimenteze aceasta mica garda de corp, sa ia masuri speciale de protectie a Conducatorului Statului. Nimanui nu i-a trecut prin cap ca exista posibilitatea unui atentat. Cu toate acestea, un astfel de atentat la viata Maresalului s-a produs! In noaptea de 27 spre 28 iulie 1944, sovieticii (de fapt N.K.V.D.-ul) au parasutat langa Olanesti cinci legionari cu intentia clara de a-l suprima pe Maresalul Antonescu, care urma sa vina la tratament in acesta localitate. Au existat atentate la adresa lui Hitler, a lui Churchill etc. Ei bine, toate aceste atentate au generat sute de carti, filme, povesti nemuritoare, legende urbane. Din acest punct de vedere intram si noi in randul lumii. Am avut si noi un atentat, iar acesta lucrare este prima care dezbate acest subiect. - Florian Bichir memorii carte
Lumea ma stie drept alergator de anduranta. Ce nu stie, insa, e povestea vietilor mele paralele. Am fost pe rand: sluga la ciobani pe Bargaie, porcar in armata romana, azilant politic in Berlin, pizzar intr-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sarb, martor intr-o galerie de alba-neagra in Gran Canaria si autor de jafuri armate. Am evadat din doua inchisori europene, dar nu si din a treia. Vanat prin Interpol, am devenit client al unei puscarii de maxima securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerete, inchis complet singur intre 4 ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine dupa ce am castigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi in aceasta carte povestea mea asa cum n-o stie si n-a auzit-o nimeni, niciodata. La fel si cei care, fara sa fi intrebat inainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba romana.- Tibi Useriu Cartea te invita sa descoperi omul din spatele performantei. O poveste care va surprinde si, poate, va soca, promitand sa fie autentica, dar si brutala. Fragment din carte: "Viata noastra e conectata cu lumea in care ne miscam asa cum nervura ultimei frunze care tremura in varful unui copac se leaga, in mod misterios, de ultimul fir de radacina, subtire ca o ata, infipt undeva in intunericul pamantului. Fara sa vrea si fara sa stie, cele doua sunt unite intr-o stransa dependenta. Prin ele trece acelasi sange, fiindca lumea e, de fapt, un copac. Astfel de ganduri imi treceau prin minte intr-o zi cand, iesit sa ma plimb pe coclauri, am stat vreo doua ceasuri uitandu-ma la un copac. N-o sa uit niciodata ziua aia. Dupa 9 ani si ceva de izolare, puteam sa parcurg, fara catuse si lanturi la picioare, mai mult decat nenorocitii de 27 de pasi cat avea curtea destinata plimbarii mele zilnice. Numarasem acei pasi de sute de ori incercand sa-mi tin mintea ocupata. Acum, iata, trecand de gard in pasunea vecinului, ma puteam duce pana departe, cat vedeam cu ochii, puteam sa redescopar natura, culorile, vantul, mirosurile familiare de iarba si pamant, aerul cu aroma de cetina si frunze moarte. Asa arata chemarea pamantului meu, unde stiu cum se face fanul, unde cunosc toate izvoarele, unde l-am tinut de coama pe Mircea si m-am crezut Margelatu calarind in galop. M-am oprit ca intr-un zid in fata batranului stejar de la intersectia a doua dealuri si, acolo, am plans ca un copil. Tin minte ca stateam jos si ma uitam la stejar, analizandu-i in detaliu scoarta, crengile, nervurile frunzelor si tulpina evazata infipta adanc in pamant. Imi imaginam reteaua vasta de radacini, ca un labirint intins pe sub mine. Nu vedeam in el doar un copac oarecare, ci un intreg, o minune a creatiei, de o frumusete neasemuita si dureroasa." carti jurnal
▸ cumpără cartea▸ verifică PDF 19. Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner - A.E. Hotchner, Ernest Hemingway carti memorii Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner De-a lungul timpului, si mai ales in ultima parte a vietii, Hemingway i-a dezvaluit prietenului de incredere cu care mergea la vanatoare, la coride si la pescuit amanunte despre evenimentele care i-au marcat existenta, dand la iveala o ipostaza mai putin cunoscuta a marelui scriitor. Din cartea lui A.E. Hotchner aflam despre viata romantica de la Paris, despre relatia care i-a distrus prima casnicie si despre tragedia de a fi iubit doua femei in acelasi timp, despre legaturile lui cu marii artisti si scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre intalnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar si despre cele doua accidente aviatice carora le-a supravietuit ca prin minune. O carte despre aventura, greseli, regrete si pierderea adevaratei iubiri; intrebarea care nu i-a dat pace in saptamanile dinaintea mortii era: Cum stie un tanar care se indragosteste pentru prima oara ca aceasta va fi singura mare iubire a vietii lui? Traducere de Alexandru Macovescu Fragment din cartea "Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner" de A.E. Hotchner, Ernest Hemingway "In dimineata zilei de 4 iulie 1955, am zburat la Miami, apoi am luat un avion mic dupa-amiaza spre Key West si pe urma un taxi pana pe Olivia Street la numarul 414, la adresa pe care mi-o daduse Ernest. Era o strada cu case murdare si darapanate, garduri subrede si buruieni inalte. Cand Gus, unchiul lui Pauline, le cumparase o casa aici in anii 1930, cartierul nu era terminat, iar casele erau asemanatoare cu a lui Ernest (de fapt, avea doua case: una principala si impunatoare, si una mica, mai moderna langa piscina). Casa principala era de piatra, in stil colonial spaniol cu o veranda cu ferestre frantuzesti si obloane verzi. In gradina luxurianta se gaseau sagotieri japonezi, palmieri mici, curmali si smochini indieni grosi. Cartierul fusese afectat de trecerea timpului, iar casa lui Ernest era acum o oaza in mijlocul mizeriei. Ernest nu mai statuse acolo din 1940 cand, dupa o lunga separare, avea sa divorteze de Pauline. In urma partajului, devenise proprietatea ei si locuise acolo pana de curand, cand murise, iar casa le ramasese copiilor. Insa ei nu voiau sa stea acolo si nici nu locuiau prin zona ca sa o ingrijeasca. Asa ca Ernest a trebuit sa vina din Cuba, din Finca Vigia din San Francisco de Paula, ca sa plateasca un broker sa inchirieze proprietatea sau sa o vanda. Ernest, imbracat in slip, a iesit din casa principala sa ma intampine. Se misca incet, dar mai bine decat la Gritti, imediat dupa accident. Mi-a oferit o camera in casa de langa piscina, apoi am mers amandoi sa inotam in apa calda si sarata, care avea efectul calmant al unei bai cu sulf. Mi-a zis ca piscina se golea si se umplea peste noapte cu apa semisarata. A intrat prevazator, oprindu-se de cateva ori pe treptele piscinei ca sa-si dea cu apa in zona mijlocului." carti memorii
A aparut, in preajma zilei de nastere a reputatului istoric Neagu Djuvara, a zecea editie a bestsellerului Amintiri din pribegie, un volum aniversar publicat intr-o forma grafica deosebita si cuprinzand de doua ori mai multe fotografii din albumul de familie al autorului. Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care boieria lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. Boiereasca era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si inavuabil. Stia sa fie politicos si cu derizoriul, si cu ridicolul, si cu bufoneria. Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de staif catedratic si de exigente conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamanii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc normativitatea solemna a istoriei de cabinet in pofta vitala de cunoastere, in obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei. - Andrei Plesu Povestea vietii lui Neagu Djuvara are verva salbatica a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient sa spui ca a trecut prin multe. A trecut prin tot. Razboi si Universitate, aventura si savantlac, exil si repatriere, Europa si Africa, diplomatie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistica, Sorbona, Niamey si Bucuresti, boierie si saracie, profesorat, politica, explozie creatoare dupa varsta de 80 de ani, anonimat si glorie, actiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaste singur ca a fost mereu insotit, in momentele decisive, de un noroc salutar. A prins ultimul tren spre Helsinki dupa marea revolutie ruseasca din octombrie si a fost trimis la Stockholm pe 23 august 1944, anume, parca, pentru a supravietui tavalugului bolsevic. Trecut de 95 de ani, are inca mari proiecte, spera sa-si afle sfarsitul pe un vapor, e ubicuu, tonic, sarmant, distins, fara fasoane, bucuros de gluma si de tacla. De cate ori il vad, ma contaminez de buna lui dispozitie, savurez bunele lui maniere si admir curajul opiniilor sale, adeseori in afara conventiilor curente. - Andrei Plesu Pe coperta: Neagu Djuvara la Paris, in 1936. carti memorii 2ff7e9595c
Comments